La Salzburg, între palatul Mirabell și orașul vechi, grădina se deschide ca o succesiune de alei și partere care coboară ușor către râul Salzach. În zilele senine, fortăreața Hohensalzburg apare deasupra coroanelor arborilor, iar fațada palatului rămâne în spatele celui care străbate aleile.

Mirabellgarten este una dintre cele mai cunoscute grădini baroce din Europa. A fost începută în urmă cu mai bine de patru sute de ani și transformată în forma sa barocă spre sfârșitul secolului al XVII-lea. De atunci, multe s-au schimbat. Arborii au crescut, trandafirii au fost replantați, unele sculpturi au dispărut și au revenit după decenii, iar anumite locuri au primit alte întrebuințări.

Grădina pe care o vedem astăzi este, prin urmare, rezultatul mai multor generații de grădinari.

De la reședință la grădină barocă

În 1606, arhiepiscopul Wolf Dietrich von Raitenau a construit aici o reședință pentru Salome Alt. Domeniul purta atunci numele Schloss Altenau. Unsprezece ani mai târziu, noul arhiepiscop, Markus Sittikus von Hohenems, i-a schimbat numele în Mirabell.

La început, locul avea mai degrabă caracterul unei grădini de reședință. Existau pomi fructiferi și plante decorative, iar apropierea de palat făcea din acest teren o prelungire a vieții de la curte.

Spre 1690, arhiepiscopul Johann Ernst Graf von Thun a comandat transformarea grădinii. Johann Bernhard Fischer von Erlach a conceput noul ansamblu, iar lucrările au continuat ulterior sub îndrumarea lui Johann Lukas von Hildebrandt.

Din această perioadă provin multe dintre formele pe care le recunoaștem astăzi la Mirabell.

O grădină care se schimbă odată cu anul

Vara, parterele sunt pline de culoare. De la nivelul aleilor, florile formează suprafețe compacte, iar buxusul tuns cu grijă trasează marginile.

În fiecare an sunt plantate peste 100.000 de flori.

În octombrie, imaginea este alta. Printre frunzele căzute se văd suprafețele de gazon, iar arborii încep să-și piardă verdele. Unele flori încă rezistă, însă nu mai sunt centrul atenției. Lumina mai joasă scoate în evidență trunchiurile, gardurile vii și piatra sculpturilor.

Este una dintre perioadele în care Mirabell poate fi privită fără abundența florală a verii. Se vede mai limpede cum a fost construită grădina.

Fântâna Pegasus

În apropierea axei principale se află fântâna Pegasus.

Calul înaripat se ridică deasupra bazinului, iar apa îi reflectă silueta atunci când suprafața este liniștită. În jurul fântânii, aleile se despart și se reunesc, iar arborii formează un fundal schimbător odată cu anotimpul.

În octombrie, frunzișul galben și arămiu apare în apa bazinului. Într-o dimineață rece, când aerul este încă umed, imaginea poate fi mult mai discretă decât cea din fotografiile de vară.

Fântâna rămâne aceeași. Grădina din jurul ei se schimbă permanent.

Teatrul de gard viu

Într-o parte mai retrasă a grădinii se află Heckentheater.

Gardurile vii formează aici un mic teatru în aer liber. Sunt suficient de înalte pentru a delimita scena, dar lasă lumina și aerul să pătrundă printre ele. Din interior, grădina pare pentru câteva clipe o încăpere fără acoperiș.

Teatrul a fost amenajat între 1704 și 1718 și era folosit pentru spectacole și concerte în perioada barocă.

Astăzi, forma sa depinde în continuare de mâna grădinarului. Lăstarii noi sunt tăiați, golurile sunt completate, iar contururile sunt menținute an după an.

Este un loc în care trecerea timpului se vede chiar în plantele care îl alcătuiesc.

Rosengarten

În partea sudică a palatului se află Rosengarten.

Istoria acestui loc este diferită de cea a parterelor principale. În secolul al XVIII-lea, aici erau cultivate citrice. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, terenul a fost folosit inclusiv pentru cultivarea legumelor. După război, spațiul a fost transformat într-o grădină de trandafiri.

În 2025 și 2026, Rosengarten a fost restaurat. Aproximativ 1.600 de trandafiri și 2.500 de plante perene au fost plantați din nou în partere.

Într-o astfel de grădină, schimbarea nu este neobișnuită. Un trandafir poate dispărea după câteva decenii, în timp ce aleea de lângă el rămâne aceeași. O plantă perenă poate fi înlocuită fără ca locul să-și piardă identitatea.

Zwerglgarten

Puțin mai departe se află Zwerglgarten, grădina piticilor.

La sfârșitul secolului al XVII-lea, aici au fost așezate 28 de sculpturi din marmură de Untersberg. Unele dintre ele înfățișau personaje grotesce, altele reprezentau figuri inspirate din viața cotidiană.

În secolul al XIX-lea, sculpturile au fost îndepărtate și răspândite în diferite locuri. Recuperarea lor a început mult mai târziu.

Astăzi, 19 dintre statuile istorice se află din nou la Salzburg. În 2025, două copii noi au fost adăugate după scanarea unor originale.

La scară mică, Zwerglgarten are o atmosferă diferită de restul Mirabell. Sculpturile sunt aproape de alee, iar vizitatorul le poate privi de la câțiva pași.

Orangeria

Orangeria păstrează o altă parte a istoriei horticole a locului.

În trecut, citricele erau scoase afară în lunile calde și adăpostite peste iarnă. Vasele mari trebuiau mutate, iar plantele aveau nevoie de lumină și de temperaturi controlate.

Într-o perioadă în care portocalii și lămâii erau plante exotice pentru Europa Centrală, o orangerie era un semn al posibilităților tehnice și al interesului pentru plante rare.

Astăzi, clădirea amintește de această practică. Este una dintre acele construcții în care istoria horticulturii poate fi citită la fel de clar ca istoria arhitecturii.

O grădină care nu rămâne niciodată aceeași

Mirabellgarten a fost deschis publicului în 1854 și a intrat în proprietatea orașului Salzburg în 1870. În secolul XX și în ultimele decenii au avut loc mai multe restaurări.

Astăzi, grădina face parte din centrul istoric al Salzburgului, inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Dar poate cea mai interesantă parte a istoriei sale se află chiar sub ochii vizitatorului.

Un arbore care a fost plantat cu zeci de ani în urmă poate ajunge acum la dimensiunea pentru care a fost imaginat. Un trandafir tânăr îl înlocuiește pe cel care a îmbătrânit. Un gard viu este tuns în fiecare sezon pentru a păstra forma pe care a primit-o cu sute de ani în urmă.

În octombrie, aceste schimbări devin mai ușor de observat. Diminețile sunt reci, frunzele se adună pe alei, iar florile de vară dispar încet.

Mirabellgarten nu mai are exuberanța lunilor calde. Are însă altceva — liniștea unei grădini care a trecut prin multe anotimpuri și care continuă să fie îngrijită pentru următorul.