George Harrison, Friar Park și grădina care a intrat în muzică

         Când George Harrison a cumpărat Friar Park, în 1970, proprietatea avea deja o istorie neobișnuită. Casa și grădina fuseseră create în secolul al XIX-lea de Sir Frank Crisp, avocat londonez și pasionat de horticultură. Crisp transformase domeniul de lângă Henley-on-Thames într-un loc în care plantele, apa, piatra și arhitectura erau tratate împreună.

           Grădina cuprindea lacuri, grote, cascade, poduri, alei, topiarii și o mare grădină de stânci. Crisp era preocupat în special de plantele alpine și de speciile mai puțin obișnuite pentru grădinile englezești. În perioada sa, colecția de plante a ajuns la câteva mii de varietăți, cultivate în funcție de condițiile diferite ale terenului.

            Existau zone însorite, versanți pietroși și locuri mai reci și mai umede, unde puteau fi cultivate ferigi și alte plante iubitoare de umbră. Gentianele, daphnele, plantele alpine și diverse specii de ferigi făceau parte din această colecție. Grădina avea și o zonă concepută pentru plante provenite din regiuni montane, iar Crisp construise chiar o replică a Matterhornului.

           Când Harrison a cumpărat Friar Park, multe dintre aceste amenajări se aflau într-o stare proastă. Vegetația crescuse necontrolat, unele dintre lacuri erau neîngrijite, iar o parte dintre construcțiile și plantațiile lui Crisp erau ascunse.

           Harrison a început să curețe proprietatea și să recupereze ceea ce mai putea fi salvat. A păstrat o parte importantă din structura existentă și a început, în același timp, să introducă propriile plante.

          Interesul său pentru grădinărit a devenit treptat tot mai serios. A vizitat grădini și pepiniere, a colecționat arbori și arbuști și a experimentat cu diferite combinații de plante. Una dintre pasiunile sale au devenit arțarii. În anii 1980 a cumpărat aproximativ 800 de exemplare, multe dintre ele fiind varietăți diferite.

         Arțarii au schimbat în timp aspectul Friar Park. Coroanele lor au adăugat noi niveluri de vegetație, iar toamna frunzișul lor devine una dintre principalele schimbări sezoniere ale grădinii.

          În zonele umbrite au fost plantate ferigi, iar printre arbori au apărut anemone japoneze. Asocierea dintre arțari, ferigi și anemone este una dintre combinațiile importante din grădină, deoarece cele trei plante ocupă niveluri diferite. Arțarii formează coronamentul, ferigile acoperă solul, iar anemonele apar deasupra vegetației spre sfârșitul sezonului.

         Harrison a introdus și alte plante mai puțin obișnuite. În grădină au fost cultivate maci albaștri de Himalaya, podofile, crini uriași de Himalaya și ferigi arborescente. Unele dintre aceste plante sunt apreciate pentru flori, altele pentru frunziș, iar unele pentru dimensiunea pe care o pot atinge.

         Într-o grădină atât de veche, plantele nu pot fi privite separat de teren. Solul, arborii maturi, cantitatea de lumină și umezeala diferă de la o zonă la alta. O specie care se dezvoltă bine într-un loc poate să nu reușească la câțiva metri distanță. Friar Park a fost construită tocmai pe această diversitate de microclimate, iar plantările ulterioare au continuat să folosească aceste diferențe.

Istoria grădinii a ajuns direct în muzica lui Harrison.

Pe albumul „All Things Must Pass”, lansat în 1970, se află „Ballad of Sir Frankie Crisp (Let It Roll)”. Personajul din titlu este chiar omul care a creat Friar Park.

        Harrison a descoperit, după mutarea în proprietate, numeroase inscripții lăsate de Crisp. Proprietarul victorian avea obiceiul să scrie maxime și jocuri de cuvinte pe clădiri, pietre și alte elemente ale domeniului. Unele dintre aceste formule au fost folosite ulterior de Harrison în propriile cântece.

        Un exemplu este „Ding Dong, Ding Dong”, lansată în 1974. Versurile includ expresii inspirate din inscripțiile lui Crisp, iar videoclipul piesei a fost filmat la Friar Park.

        În acest caz, legătura dintre muzică și grădină poate fi urmărită direct. Harrison a preluat elemente pe care le găsise în proprietate și le-a introdus în cântece.

O precizare despre „Here Comes the Sun”

„Here Comes the Sun” este asociată frecvent cu interesul lui Harrison pentru natură, însă piesa nu are legătură cu Friar Park. A fost scrisă în 1969, cu un an înainte ca Harrison să cumpere proprietatea, în grădina lui Eric Clapton.

          Cântecul folosește primăvara și revenirea luminii ca imagini pentru ieșirea dintr-o perioadă dificilă. Mai târziu, la Friar Park, Harrison avea să trăiască schimbările de sezon într-o grădină pe care o urmărea și o modifica permanent.

         Natura era deja prezentă în universul lui Harrison înainte ca el să ajungă la această proprietate, iar după 1970 grădinăritul a devenit o parte importantă a vieții sale.

Grădinăritul presupune timp. Un cântec poate fi compus și înregistrat într-o perioadă scurtă, în timp ce un arbore are nevoie de ani pentru a ajunge la maturitate.

La Friar Park, Harrison a plantat pentru un viitor pe care nu îl putea vedea încă.

         Arțarii sunt cel mai bun exemplu. Cei cumpărați în anii 1980 au avut nevoie de decenii pentru a deveni arborii care fac astăzi parte din peisaj. Același lucru este valabil pentru multe dintre plantările de sub arbori și pentru speciile introduse în zonele umede și umbrite.

        După moartea lui Harrison, în 2001, Olivia Harrison a continuat să lucreze la grădină. Au fost păstrate numeroase elemente istorice și au fost introduse noi plante. În zonele umbrite au fost dezvoltate plantații de ferigi, podofile, maci albaștri de Himalaya și crini uriași de Himalaya, iar alte zone au primit plante perene și specii mai puțin întâlnite în grădinile obișnuite.

          În același timp, au fost întreținute vechile topiarii de tisă și buxus. Unele dintre aceste forme aparțin structurii istorice a grădinii lui Crisp și reprezintă o altă etapă a Friar Park, diferită de plantațiile dezvoltate ulterior.

Pe proprietate se afla și FPSHOT, studioul lui Harrison. Muzica era înregistrată, mixată și      lucrată într-un spațiu aflat în mijlocul acestei grădini.

Studioul era parte dintr-o casă și dintr-un domeniu în care arborii, plantele, lacurile și vechile construcții făceau parte din viața de zi cu zi.

           Harrison putea să petreacă ore în studio și apoi să lucreze în grădină. Cele două activități aveau ritmuri diferite, dar se desfășurau în același loc.

Friar Park păstrează mai multe perioade de grădinărit în același spațiu. Se întâlnesc aici ideile lui Crisp, colecțiile lui Harrison și intervențiile făcute în anii de după moartea sa.

           Sir Frank Crisp a creat structura inițială și a adus în domeniu plante neobișnuite pentru vremea sa. George Harrison a recuperat grădina și a adăugat o colecție importantă de arbori și plante, cu o preferință evidentă pentru arțari și pentru combinațiile de vegetație din zonele umbrite. Olivia Harrison a continuat proiectul și a introdus alte plante, fără să renunțe la caracterul istoric al proprietății.

         Muzica lui Harrison păstrează câteva urme ale acestui loc. Numele lui Crisp a ajuns într-un cântec, inscripțiile sale au fost transformate în versuri, iar studioul din Friar Park a devenit unul dintre locurile importante ale activității muzicale a lui Harrison.

          Arțarii au crescut, ferigile s-au extins, plantele perene au înflorit la timpul lor, iar arborii plantați de Harrison au devenit parte din structura permanentă a domeniului.